În România rata sărăciei absolute la copii este cea mai mare din Europa. Oficial peste 350.000 de copii se încadrează în această categorie, copiii care reprezintă generaţiile care vor prelua conducerea ţării în viitor.
Sărăcie absolută, definiţie
Robert McNamara, un om politic american, definește sărăcia absolută ca „o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate”.
Definiţia de mai sus se potriveşte pentru situaţia din România, cu copiii care trăiesc în sărăcie absolută, când în acelaşi timp cei de la conducere profită de deficitul acestei tări.
De asemenea UNICEF, ne dezvăluie că avem cea mai ridicată rată din Europa la mortalitatea infantilă, respectiv 11 copii dintr-o mie mor înainte să împlinească 1 an.
Societatea în care trăim ne dezvoltă indiferenţa şi ne înrăieşte, iar religia ne infăţişează ideea „păcatele părinţilor noştri„.
Oare copiii moştenesc păcatele părinţilor sau aceştia suferă din cauza indiferenţei lor?
Părinţii şi copii reprezintă societatea. Această afirmaţie ridică o altă întrebare – Chiar atât de mult ne-am înrăit, încât un copil se naşte vinovat şi suferă?
Două întrebări fără răspuns rezultate dintr-o societate într-o decădere continuă.